Interviu cu Nicolae Gribincea: “Putem schimba această lume”
„Dacă avem modele bune, iar lucrurile sunt făcute cu mult drag, putem schimba această lume”
Interviu cu Nicolae Gribincea, coordonatorul Ansamblului Etnofolcloric „Plăieșii”
În cadrul unei Seri folclorice românești, ciclu de manifestări organizate de Ansamblul Artistic Profesionist „Baladele Deltei”, membrii Ansamblului Etnofolcloric „Plăieșii” din Chișinău au susținut pe scena Teatrului „Jean Bart” un recital care a ridicat sala în picioare.
La final, am vorbit cu domnul Nicolae Gribincea, cel care a înființat ansamblul în 1989, despre români și folclor.
Ansamblul „Baladele Deltei”: Am serbat în decembrie trecut 100 de ani de la făurirea României Mari, iar „Plăieșii” au împlinit în ianuarie 30 de ani de activitate.
Nicolae Gribincea:
Ani frumoși cu multă muncă… Anul trecut am participat și noi la mai multe acțiuni în România, legate de acest eveniment important al neamului nostru. Am pregătit și un program cu cântece patriotice, am fost pregătiți pentru această sărbătoare. Am avut concerte la Iași, la Botoșani, la Tecuci… în mai multe orașe din zona Moldovei. Le mulțumim tuturor celor care ne-au invitat! Încercăm și noi să fim în pas cu timpul, cu evenimentele, facem ca repertoriul să fie adecvat sărbătorilor care se petrec peste an. Este o activitate creativă. Tinerii se implică, organizăm expediții folclorice. În timpul celor 30 de ani am făcut vreo șapte C.D.-uri cu „Plăieșii”, zeci de expediții folclorice. Deja încercăm să formăm un repertoriu după tematică: cu lirica de dragoste am editat vreo două C.D.-uri; am pregătit un repertoriu cu cântece legate de îndeletniciri; încercăm să scoatem un al doilea C.D. cu colinde tradiționale de Crăciun și Anul Nou; eu am mai scos niște cărți, am mai editat niște C.D.-uri cu cântece pentru copii, altul cu romanțe pe versurile Galinei Furdui. Noi încercăm să ne simțim împliniți că am făcut ceva: rămâne ca spectatorii și cei care ne aud să-și dea cu părerea. Ceea ce am văzut astăzi la Tulcea este deosebit: lumea cunoaște repertoriul „Plăieșilor”, ne-a așteptat și a vibrat pe potriva repertoriului nostru. Am cântat și multe cântece folclorice; nu degeaba am încercat să păstrăm titulatura aceasta de „colectiv etnofolcloric”, găsind și formula aceasta de orchestră mică, cu șapte instrumente – cobză, nai, fluier, vioară, tobă, contrabas și braci (violă – n.n.). Suntem un colectiv bărbătesc și încercăm să scoatem la lumină un repertoriu pur bărbătesc, fiindcă ar fi naiv să cântăm și altfel de cântece… Eu încerc să mă bucur: este a treia generație de „Plăieși”, ei învață tradiția, o preiau și sper s-o ducă mai departe. Vine timpul când trebuie să faci pasul în spate sau trebuie să te dai într-o parte. Și dacă s-or găsi discipoli care vor putea duce mai departe această muncă, eu o să fiu împlinit.
A. B. D.: Dumneavoastră vă îngrijiți și de coregrafia ansamblului.
N. G.:
Eu am dansat ca dansator profesionist. Din 2004, sunt lector superior al Facultății de Arte Frumoase a Universității de Stat din Moldova, predau măiestria scenică și coregrafia tradițională. Am mai montat dansuri cu „Plăieșii”, sunt coregraful principal al Colectivului etno-folcloric universitar „Crenguță de iederă”; mai am vreo două colective – model: unul e Ansamblul de profesoare „Baștina”, celălalt e Ansamblul „Haiducii” de la Centrul de Excelență în Transporturi. În 21 aprilie, în Duminica Floriilor, vom avea un spectacol prin care sărbătorim 15 ani de activitate a „Haiducilor”: aici avem un repertoriu cu totul aparte, care nu are nimic în comun cu cel al „Plăieșilor”. Sunt frumoși în felul lor: sunt mai tineri, sunt la vârsta când li se mai schimbă vocea, mai cântă cum mai cântă… Este o activitate pedagogică foarte interesantă, este bine că mulți dintre ei vin și învață aceste cântece, apoi pleacă cu ele, iar aceasta este o modalitate de a transmite cântecul pe cale orală.
A. B. D.: Mai aveți de unde să culegeți folclor în anul 2019?
N. G.:
Să știți că poporul nostru este foarte creativ, iar în situațiile de criză, așa cum este omul nostru de la țară, văduvit de multe lucruri, lumea cântă. Întotdeauna, fiecare perioadă are creatorii ei. Bunul Dumnezeu nu lasă de izbeliște poporul acesta! În fiecare comunitate sunt patru – cinci oameni care posedă această memorie colectivă: dacă dai peste unul dintre aceștia, e aur curat! Este un adevăr pe care nu l-am spus nimănui, acum vi-l spun dumneavoastră. E important să știi și ce întrebi, și cum întrebi. Eu am de vreo 30 de ani această experiență cu domnul Andrei Tamazlâcaru, pe care l-am cunoscut în 1984 ca membru al Ansamblului etnofolcloric „Tălăncuța”, am făcut multe expediții prin părțile Reniului, prin Bucovina, prin lunca Nistrului de Jos, prin lunca Prutului… M-am străduit să aduc în scenă ceea ce ține de mine ca interpret. Eu sunt coregraf de factură, am fost dansator profesionist. Cânt din dragoste de cântec, că-mi place tare! Când am găsit la țară mari cântăreți, am încercat să-mi însușesc stilurile lor interpretative și repertoriul lor. Așa am adunat o grămadă de stiluri și de cântece care mă ajută, chiar dacă nu am studii muzicale, să ies în fața lumii și să cânt.
A. B. D.: Ați concertat prima dată la Tulcea. Cum a fost?
N. G.:
Să știți că pare deja a deveni un fenomen: toată lumea cântă la concertele „Plăieșilor”, iar asta se întâmplă de vreo trei – patru ani! Pe unde ne ducem, lumea ne cunoaște repertoriul și vibrează. Și noi cred că știm modalitățile de a predispune spectatorul la ceea ce facem pe scenă. Limbajul muzical e una, dar noi punem mult suflet. Lumea e tare frumoasă la Tulcea! Păcat că sala e mică… Mai deunăzi am concertat în Sala Sporturilor din Galați pentru peste o mie de spectatori; la fel, la Teatrul „Radu Beligan” din Bacău, care are o sală cu capacitatea de 1.500 de locuri. Ne bucurăm că place ceea ce fac „Plăieșii” și sperăm să avem viață scenică lungă!
A. B. D.: Un gând pentru toți românii?
N. G.:
Este obligatoriu să ținem la ceea ce este al nostru. Generațiile care vin nu ne vor ierta dacă vom rupe acest lanț care ține de neam, de țară, de tradiție. Cei care se ocupă de cântec, de dans, de folclor, în general, trebuie să găsească cui să transmită această moștenire. Noi o facem, din scenă, pe această cale deja profesionistă. Timp de 25 de ani, „Plăieșii” au fost colectiv de amatori: nici nu aveam sediu pentru repetiții, le făceam în biroul meu, când eram șef la Cultură, Tineret și Sport într-unul din sectoarele Chișinăului, nici nu încăpeam toți în odaie, apoi ne întâlneam să repetăm în sala de ședințe… Așa ne-am menținut în timp, așa am ajuns la a treia generație de „Plăieși”. Și mă bucur că, timp de 25 de ani, veneau de drag, că nu câștigau niciun ban. Indiferent că sunt copii născuți la oraș sau la sat, sunt copii care au îndrăgit cântecul. Cea mai frumoasă perioadă a anului este în preajma Crăciunului: în 2007 am reușit să edităm un C.D. cu colinde tradiționale. Atunci s-a pus problema ca țările noastre, Republica România și Republica Moldova, a propus Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial din cadrul U.N.E.S.C.O. introducerea Colindatului românesc în ceată bărbătească în lista Patrimoniului cultural imaterial. Suntem mândri că am contribuit și noi cu acest C.D. Fac și eu tot ce pot ca să putem mișca piatra din loc. Atâta timp cât place lumii, este ceva din adevăr. Iar dacă fiecare român ar încerca să pună suflet în ceea ce face, să rămână întâi singur împăcat că a făcut un lucru bun! Lumea are nevoie de modele bune. Dacă avem modele bune, iar lucrurile sunt făcute cu mult drag, putem schimba această lume.
A . B. D.: Se pot uni românii de pe malurile Prutului?
N. G.:
Ar putea, însă încurcă clasele politice. Este un adevăr: interesul poartă fesul. Și este trist. Dar să știți că lumea este deschisă: noi, chiar dacă suntem în partea aceea, vorbim românește, gândim românește, acționăm românește. Nu știu dacă ar putea cineva să ne oprească din ceea ce facem, pentru că dansăm jocurile neamului nostru, cântăm cântecele neamului nostru, facem urările tradiționale ale neamului nostru, cântăm colindele neamului nostru.
(a consemnat Petru Țincoca, regizor scenă în cadrul Ansamblului Artistic Profesionist „Baladele Deltei”)