Spectacol de excepție cu Ansamblul etnofolcloric Plăieșii în Piatra-Neamț

Ansamblul Etnofolcloric Plăieșii şi Nicolae Gribincea, au susținut aseară, 18 mai, la ora 19:00 la Sala Polivalentă din Piatra-Neamț un spectacol aniversar a 30 de ani de cântec și dans, 30 de ani de tradiție, fiind purtători ai folclorului autentic românesc, cules cu atâta grijă.

În acești 30 de ani, s-au perindat 3 generații de Plăieși, fiind prezentă pe scenă, a treia generație. Ceea ce i-a unit și i-a adus în această formulă, a fost dragostea pentru folclor și pentru tradiție.

Toate melodiile au fost alese și culese cu grijă, în fiecare vară de Plăieși, din satele românești și cântate cu dragoste. Dorința și scopul Plăieșilor, este aceea de a bucura, a încânta și a face publicul sau ascultătorii, să iubească folclorul și tradiția neamului nostru.

Aseară, Ansamblul Etnofolcloric Plăieșii şi Nicolae Gribincea, au reușit să ridice o sală întreagă în picioare. Au reușit să aducă bunăvoie și zâmbetul pe chipul nemțenilor care, s-au bucurat de fiecare moment dăruit de aceștia. A fost un spectacol de nota 10! S-a muncit mult, dar iată că această muncă a fost răsplătită de public.

Am reușit să stăm cateva minute de vorbă, cu cel care conduce de atâția ani acest ansamblu, cu domnul Nicolae Gribincea. Un om cald, care trăiește pentru muzică, dans și tot ceea ce înseamă tradiție.

 

V-a fost greu în toți acesti ani să mențineți Ansamblul Etnofolcloric Plăieșii?

Da, am avut vreo 25 de ani de activitate de amatori. Este a treia generație de Plăieși.  După 25 și ceva de ani să se întâmple acel miracol ca Administrația Locală a Chișinăului să ne ofere 15 unități iar în calitate de colectiv profesionist activăm pe lângă Consiliul Municipal Chișinău.

Greu sau ușor, când faci cu drag și pui mult suflet în ceea ce faci lucrurile merg bine și bunul Dumnezeu ajută. S-au perindat mulți tineri prin Plăieșii, au învățat un repertoriu, au plecat să-și aranjeze viața, să se afirme, să adune bunuri, dar, cu siguranță ceea ce au învățat vor purta cu ei în timp și asta contează pentru că este o anumită continuitate pentru că în scenă au fost tineri și este bine că tineretul preia tradiția și o va duce mai departe.

 

Cum vă simțiți dumneavoastră cât și colegii, după atâția ani de muncă?

Mă simt împlinit când văd reacția publicului așa cum a fost aici la Piatra-Neamț. La toate concertele se întâmplă această chimie între noi, cei din scenă, și cei care ne ascultă.  Este îmbucurător că ajungem la gândul că facem ceea ce trebuie sau am găsit filiera aceea folclorică. Mai greu la un concert de folclor să vină multă lume. Mulțimim spectatoriilor pentru aceasta, pentru că unde am fost, întotdeauna a fost sala plină și întotdeauna a fost această relație absolut de frumoasă că lumea nu se dă dusă din sală și suntem nevoiți să mai cântăm 4-5 piese.

 

V-a fost greu să alegeți toate aceste melodii?

Să știți că este rezultatul expedițiilor folclorice. Am făcut acest lucru mulți ani la rând, vreo 30 și ceva de ani fiind în cadrul ,,Tălăncuței,, un ansamblu extraordinar de folclor la Chișinău condus de Andrei Tamazlâcaru, și mai nou, cu Plăieșii împreună în fiecare vară plecăm în expediții prin sate pentru a ne inspira, pentru a găsi folclor. Să știți că oricânt ne-ar fi de greu, în orice situație și în orice timpuri, poporul creează și întotdeuna te îmbogățești, descoperi ceva nou, te inspiri și astfel, repertoriul Plăieșilor rezistă timpului.

 

Ce anume v-a dat putere să continuați?

Este această dragoste. Eu port această dragoste de folclor pentru că am fost și coregraf și dansator profesionist în cadrul Filarmonicii Naționale de la Chișinău, la Lăutarii, la Fluierași, niște ansambluri foarte valoroase. Apoi în timp, am urcat în administrație, în calitate de conferențiar universitar la Universitatea de Stat din Moldova, la facultatea de Arte frumoase. Este o îmbinare frumoasă a mea în calitate de împătimit de folclor pentru tineretul căruia încercăm să-i dăruim această dragoste de tradiții, de coregrafia tradițională, de cântecul nostru tradițional.

 

Cum ați reușit să îmbinați și viața personală și ceea ce faceți pentru scenă, pentru public?

Sunt un individ împlinit, am familie frumoasă, am două fete extraordinare. Cea mai mare, Ilinca, este solistă de balet la Bratislava, a doua fată este la facultate la Iași, la limbi străine. Avem o familie frumoasă. Am încercat pe parcursul anilor, am compus multă muzică pentru copii, câteva albume, este o viață frumoasă legată de frumos, de cântec, de dans, de spctatori extraordinari așa cum au fost în această seara. Acolo, în suflețelul meu, simt această bucurie când văd că publicului îi place.

Care este sentimentul pe care l-ați trăit în această seară? Cel care v-a cuprins cel mai mult?

Atitudinea oamenilor, această deschidere și bunăvoință. Să știță că peste tot locul spectatorul este diferit. În această parte de Prut, lumea este mai degajată, mai deschisă, își exprimă sentimentele mult mai liber. Pe când, în spațiul nostru, lumea este mai încrispată. Este îmbucurător că în repertoriul Plăieșilor se găsesc cântece pentru orice om care are drag de neam, de țară, poate să-și găsească un cântec pe care să-l păstreze cu drag.

 

Au fost prezenți mulți tineri în această seara, munca dumneavoastră este apreciată și de către publicul tânăr, chiar dacă este vorba de folclor, de tradiții.

Da, sunt foarte mulți tineri și foarte mulți copilași la spectacolele noastre. Asta se întâmplă și la Chișinău, în Republica Moldova, dar și aici unde venim sunt mulți copii și mult tineret. Astăzi am văzut diferite vârste.

 

Vă multumim că ati fost prezenți în Piatra-Neamț. Sperăm că v-ați simțit bine, că publicul a fost așa cum vă așteptați, că munca v-a fost răsplatită. Mulțumim că ati fost alături de noi, că ne-ați bucurat, ne-ați încântat și vă aștepăm cu drag să reveniți la Piatra-Neamț.

Un artist se simte împlinit când vede această atitudine a spectatorului față de ceea ce face el în scenă. Noi încercăm să punem mult suflet și dăruire în ceea ce facem și posibil că, de aceea apare acea chimie de care ziceam, între artistul din scenă și spectator. Cât se mai întâmplă acest lucru încercăm să ne ținem.