Sunt responsabil, pragmatic, glumeț și creativ.
M-am înrolat în armata „Plaieșilor” în anul 2007 și mi-a plăcut mult specificul repetițiilor, repertoriul dar nu în ultimul rând, colectivul extrem de prietenos unde persistă mereu simțul umorului.
Aș vrea ca acest proiect frumos să dăinuie cât mai mult pentu că simt nevoia neîncetată de a oferi oamenilor bucuria cântecului folcloric românesc în care se regăsește filosofia multiseculară a națiunii noastre.
Dacă-mi amintesc bine, prima oară când am venit la ansamblu am auzit un cântec de cătănie: „Din armat’ când am venit”. Domnul Nicolae Gribincea m-a învățat să fiu mai temperat, mai răbdător dar și mai perseverent în ceea ce fac zi de zi.
Câteva lucruri mereu actuale pe care le educă Nicolae Gribincea la școala “Plăieșilor” ar fi: toleranța, optimismul, responsabilitatea, perseverența și artistismul. Orice membru al colectivului nostru trebuie să fie responsabil atât pe scenă cât și în afara ei. Punctualitatea și acuratețea în interpretare sunt și ele obligatorii, precum și hărnicia dar și respectul față de colegi. Noi la Plăieșii suntem ca o familie mare.
Portul tradițional pentru mine reprezintă o stare de spirit și o revenire la valorile strămoșilor noștri. Expedițiile folclorice sînt un izvor nesecat de tezaur imaterial și au un rol foarte important pentru a ne menține diversitatea și frumusețea repertoriului.
Încă din primul an de activitate în acest colectiv am simțit că datorită cântecului pe care-l promovăm am adunat oameni de calitate în jurul meul.
Publicul nostru este lumea frumoasă care ține la neamul și tradițiile românești. Cei care încă n-au ajuns la un spectacol de-al nostru, ar trebui să vină pentru că numai folclorul ne mai ține împreună ca neam. Altfel nu avem nici cea mai mică șansă de a rezista în timp împotriva globalizării care își face lent dar sigur procesul de omogenizare a tuturor națiunilor de pe glob.
