Sunt o fire pașnică și mă străduiesc să fiu corect în primul rând cu mine.
Îmi place să spun lucrurilor pe nume dar accept deopotrivă să mi se spună adevărul în față, chiar dacă există riscul să mă indispun.
Am venit la “Plăieșii” în anul 2012. Sunt și până astăzi în ansamblu din simplul motiv că m-am îndrăgostit cu adevărat de acest cântec folcloric dar și pentru că suntem remunerați pentru munca noastră, este hrana noastră cea de toate zilele.
Cântecul de ciobănie “Sârbul și Sârboaica” a fost primul pe care l-am auzit când am venit la ansamblu, dar cel mai aproape de inimă rămâne a fi ,,Mama me când m-o făcut” , deoarece mă regăsesc în aceste versuri.
De fapt, dacă am ajuns să iubesc atât de mult muzica folclorică, este în totalitate meritul dlui Nicolae Gribincea. Tot el ne-a învățat să fim corecți unul cu altul, să glumim fără să exagerăm, să fim responsabili, să nu fim ca toți dar să avem individualitate.
În colectivul nostru toți vibrează pe aceeași undă. Nu există divergențe între colegi pentru că știm fiecare ce avem de făcut. Fiecare dintre noi își aduce aportul și participă zi de zi la creșterea calității ansamblului.
Expedițiile în care pleacă an de an Domnul Gribincea sunt esențiale deoarece o mare parte din repertoriul “Plăieșilor” este rezultatul cercetărilor. Din asta învățăm că originea adevăratului folclor vine de la oamenii satelor noastre.
Portul tradițional pentru mine înseamnă revenirea acasă indiferent de locul unde ne aflăm.
Am simțit că muzica și cântecul mereu au întrunit oamenii și au făcut lumea mai comunicativă. Publicul nostru este mereu activ, receptiv și în mare parte frații noștri români sunt cei care iubesc “Plăieșii”.
Invităm oamenii la spectacolele pe care le organizăm fiindcă produsul “Plăieșilor” este unul autentic și nu uităm să venim la fiecare apariție cu ceva nou.
