Domnul Nicolae Gribincea m-a învățat să muncesc sincer și cu dăruire de sine. De la el am aflat ce înseamnă să fii un om disciplinat, punctual, serios și să dai dovadă de respect pentru toți cei din jur și mai ales în colectiv. Sunt calități pe care a trebuit să le însușească fiecare plăieș, altfel nu reziști. Capacitatea de însușire a unui material foarte vast și variat este și aceasa o condiție obligatorie.
Nu știu cum este să trăiești fără muzică, deoarece nu mă țin minte în afara muzicii și de aceea nu știu dacă oamenii buni din jurul meu îi am datorită ei, muzicii. Știu însă că publicul nostru este unul adevărat, oameni simpli cu bun gust.
Consider că este o frumoasă datorie să fiu și să creez în continuare pentru acest colectiv care deocamdată este unic prin felul său. Spun asta pentru că ne caracterizează originalitatea, potențialul de a progresa continuu, adevărul, disciplina și arta pentru care avem un respect deosebit. Prima piesă pe care am auzit-o în ansamblu a fost “Codrencele” dar cea mai dragă pentru mine este “Frunzuliță troscoțelu”, o melodie foarte frumoasă și un text fundamental, care are la bază întreaga viață a omului.