Sunt o fire extrem de modestă și prefer să las faptele să vorbească despre mine
Activez în ansamblul “Plăieșii” din anul 2013. Datorită dragostei mele pentru folclor, sentiment care mi-a fost implantat în suflet încă de la o vârstă fragedă, mi-a fost ușor să mă adaptez în acest colectiv pentru că munca de echipă a devenit în timp una colegial – prietenească. Școala “Plăieșii” înseamnă mai mult decât muzică.
Este o școală a vieții ghidată de domnul Nicolae Gribincea și de publicul pe care îl avem, generos în aplauze și prezent în număr mare la spectacolele noastre. Acestea sunt componente care mă fac să-mi doresc în continuare să-mi desfășor activitatea aici. Cuvintele care ar caracteriza cel mai bine ansamblul nostru sunt: atitudine, pasiune, sârguință, har, fenomen.
Domnul Nicolae Gribincea, mentorul nostru, este o enciclopedie. De la el am învățat foarte multe lucruri. De fapt, mai tot timpul învățăm câte ceva. Este omul potrivit la locul potrivit și întotdeauna știe să intervină cu o vorbă bună. Cinci lucruri mereu actuale pe care le educă Nicolae Gribincea la școala “Plăieșilor”? Punctualitate, dăruire de sine, dezvoltarea eului lăuntric, felul în care te manifești în fața publicului și desigur, viziune asupra tradițiilor.
Există niște reguli nescrise dar obligatorii pe care trebuie să le întrunească fiecare membru al ansamblului “Plăieșii” pentru a fi parte din acest colectiv. Fiecare dintre noi încercăm să dăm dovadă de responsabilitate asumată, atitudine profesionistă pentru ceea ce facem, punctualitate maximă, atitudine etică și estetică la nivel înalt. Un moment foarte important este să știm purta costumul tradițional pe care l-aș defini prin trei cuvinte: valoare, neam, acasă.
Mă număr printre puținii norocoși care au avut ocazia să meargă în expediții de cercetare folclorică alături de Nicolae Gribincea. Este o experiență frumoasă care te pune în contact cu oameni noi, oameni care trăiesc în rânduială și încă mai țin la obiceiurile și tradițiile locului de baștină. Cu trecerea timpului ne este tot mai greu să găsim informatori, majoritatea fiind persoane de vârsta a treia. Mai avem însă norocul să dăm peste purtători de folclor prin satele răzășești, de la care preluăm informația și ne asumăm misiunea de a o prezenta publicului larg.
Primul cântec pe care l-am învățat când am venit la “Plăieșii” a fost “La omul care mi-i drag”, unul care a adunat milioane de vizualizări pe rețelele de socializare. Este un cântec fără de care nu suntem lăsați să plecăm din scenă, indiferent de tematica spectacolului. Poate una dintre cele mai grele încercări este provocarea de a alege o piesă preferată din repertoriul nostru. Toate îmi sunt dragi, în special bătutele… Eu sunt de la sud.
Dacă la începuturi printre spectatorii noștri vedeam mai mulți reprezentanți de vârsta a doua, acum ne bucurăm să vedem din ce în ce mai mulți tineri la spectacole. În toți acești ani am adunat în jurul nostru oameni care au un gust muzical foarte select și pot aprecia muzica folclorică la justa valoare. Publicul care vine la spectacolele “Plăieșilor” caută să se hrănească cu folclor autentic și să-și ungă sufletul cu mirul din zestrea cântului străbun.
